Ca să fii mai rapid informat despre noile articole postate pe blogurile tale preferate, eu îţi recomand această extensie. O poţi instala gratis de pe Web Store-ul Chrome sau, mai rapid, dă click aici.

E simplu să-ţi creezi propria ta listă cu bloguri, doar introduci link-ul feed-ului RSS al blogului respectiv sau selectezi din meniul reader-ului “Subscribe to feeds on this page”. E foarte uşor.

Sper ca această extensie să vă ajute, pe cei care folosiţi Google Chrome.

Ăştia doi se uită la filme cu poliţistu‘ bun şi poliţistu’ rău şi încurcă realitatea cu filmul.

Păi bine măi L6uR3nt4zyu, dacă eşti “doar un puştan de 14 ani” la ce comentezi tu cu tupeu?

☠ ☠ L6uR3nt4zyu ☠ ☠: asculta mă, dacă tu ai tupeul să zici aici ceva, nu contează ce comentariu aiurea aruncat, mort eşti, şi gata. Sunt emo, vreau să mă omori!

Luţulică, am scris asta doar ca să vezi că în spatele unui monitor oricine, de la un puţoi de 6 ani până la un boşorog de 70 de ani, poate scrie orice şi poate fi făcut de râs la fel de simplu. Când ai chef de ameninţări, trimite un mail, e mai simplu, intră automat la spam.

Aşa, să intrăm în pâine. Să-ţi explic care cum stă treaba. Unul la mână, nu sunt singurul, ştii asta, care ţi-a reproşat ceva. Doi la mână, că îţi promovezi un alt proiect printr-un link pe un blog sau un banner e altceva. E firesc. Dar, ca să înţelegi şi tu, pentru promovarea unui proiect nou ai nevoie de un proiect vechi.

Dar când tu îţi deschizi nşpe bloguri, pe unu scrii ce crezi tu că e bine, pe altu’ îl ţii pentru reclame (a se înţelege advertoriale) iar pe altul copiezi articole de pe net şi începi să dai mass-uri, să share-uieşti pe facebook tot ce ai tu, să ceri link-exchange şi să mai ai şi pretenţii, atunci devii un spammer. Şi stresezi.

Să asculţi nişte critici nu eşti în stare, da’ vrei respect. Să porţi o discuţie bazată pe argumente nu eşti în stare, da’ vrei respect. Ironia şi sarcasmul nu eşti în stare să le descoperi, da’ vrei respect.

Când am să vorbesc eu la plural, atunci să-mi transcrii şi tu vorbele tot aşa. Dacă stăm să edităm fiecare după cum vrem sau după cum înţelegem o discuţie, ne putem lega câte un lanţ cu o piatră de gât şi să sărim toţi în Dunăre.

Dacă tu te consideri blogger bun că ai un PR pe care Google nu-l calculează bine, după cum ştie toată lumea, algoritmul lor lasă de dorit, atunci eu tot îmi susţin părerea. Un adevărat blogger nu tânjeşte după atenţie d-asta, un blogger adevărat ar citi cu atenţie ce spun alţii despre el, că d-aia îşi “răcesc gura” indivizii respectivi, ca tu să-nţelegi că ce faci nu faci cum trebuie. Un blogger adevărat nu ar spune “dacă nu pui link, puţin contează ce scrii tu, şi dacă pui… e mai bine, backlinks pentru mine”.

Şi mi-a mai atras atenţia ceva. Ai spus ceva de genul “mă apuc şi eu pe un blog (din alea 7, cum zici tu) să zic de tine că eşti nu ştiu cum şi alte chestii, rezolv ceva?”. N-am apucat să-ţi răspund atunci, îţi răspund aici: în primul rând, am spus ceva neadevărat de tine până acum? E ceva “nu ştiu cum şi alte chestii” despre tine? Nu. În al doilea rând, uite că rezolvi: mă faci pe mine să stau să-ţi explic în loc să fac altceva.

Mi-a mai plăcut o afirmaţie de a ta, “mai ştiu eu unul ca tine, se crede deştept, dar defapt e un bleg, luat de toţi peste picior”. Nu ştiu dacă, atât timp cât nu mă cunoşti personal, crezi că sunt luat peste picior, dar, cu o posibilă dezamăgire din partea ta, îţi spun că nu sunt.

O altă “glumă” din partea ta, care chiar mi-a plăcut, a fost asta: “stilizer, să văd cum comentezi pe cei care chiar fac ceva, care se chinuie să ofere calitate, iar tu doar comentezi aiurea”. Mi-a plăcut, deşi nu sunt sigur că am înţeles-o 100%. Dacă te refereai la tine, care te chinui să oferi calitate, hai să-ţi dau o veste proastă: să copiezi alte articole nu înseamnă că ai calitate pe un blog.

Ieri aveam 14 comentarii, şi tu tot te dădeai cocoşel cu “la postul ăla cu 14 comentarii, din care 8 sunt ale tale”, adică vezi doamne, prostu’ ăsta are 14 comentarii şi eu am mii. Să-ţi zic vreo două: nici un comentariu din restul ăla care nu sunt ale mele nu sunt la nivelul comentariilor tale (la orice post al tău) pentru că eu nu fac aşa-zisul “comentariu hi5″. Ce înseamnă asta? Păi comentez pe un blog şi ăla comentează la mine, şi tot aşa. Nici măcar mass nu dădusem cu postul tău.

Mi-a plăcut că ai scris despre mine, dar la fel ca şi în discuţia de pe messenger, degeaba ai scris dacă argumente nu ai. Tot ce ai tu acolo în articol sunt nişte editări ale vorbelor mele, o imagine cu un comentariu împotriva mea (respect acea părere) şi un comentariu de la tovarăşul tău Luţu.

Am depăşi 650 de cuvinte, ştiu că-i mult de citit, da’ eu te rog să citeşti integral, că dacă citeşti pe diagonală începi din nou să comentezi pe dinafara subiectului.

Păi simplu, mai creez încă şapte bloguri în care să conţină numele stiLizer plus încă un cuvânt, două. Dar le fac pe subdomeniu. E obligatoriu pe subdomeniu de la WordPress şi Blogger.

Aşa, apoi bag 2-3 articole de succes de pe blogul ăsta pe fiecare din celelalte şapte bloguri, Goagăl îmi dă PR1 acolo rapid şi voila, mă-mbogăţesc !

Îmi voi promova blogurile între ele, fac tot felul de backlink-uri, pingback-uri şi trackback-uri de pe un blog pe altul, uite aşa cresc în pagerank şi încep să vând mii de advertoriale.

Sper că ăla care se simte cu musca pe căciulă să ia repede o scândură, o bâtă, ceva tare şi să dea cât poate el în musca aia de pe căciulă până moare.

Am impresia că acele fast-food-uri cu mâncare bună și ieftină este conceput pentru a recompensa răbdarea inumană. O vizită la un magazin de mobilă e că un ritual de trecere a bărbăției – odată trecut, ești un nou om.

Și de asta s-a inventat internetul și magazinele online. Nu stai la coadă, nu aștepți 20 de minute că nu știe mamaie să-și bată PIN-ul de la card, nu vei avea stări depresive când îți reamintești de durerea din ochii soților terorizați pentru culoarea noii perne.

Îți cumperi mobilă pentru orice cameră, îţi poţi lua uşor un pat, scaun, canapea, saltea de orice fel, până și draperii sau covoare care să se asorteze cu o pernă (au și d-alea) şi toate la un preț bun.

Toate astea stând cu o lene nesimțită în comfortu’ propriei case. Cum îmi place mie.

Clipul de astăzi este:

La această ediţie participă: 1.Bucur 2.Lol3x 3.Tu

• Spiciles
• Facebook? ori aşa, ori dispari!
• Cizmele ugly
• Amintiri
• România pe timp de iarnă

Acum sper să vă placă selecţia mea, oricum sunt multe, multe articole interesante în blogosferă.

Puteţi urmări emisiunea aici sau pe Blogatu.ro

Cum mi s-a părut? Berea Desperados e naşpa! Mie nu-mi place. Scrie pe spate “Bere blondă”. E blondă, da’ bere nu sunt sigur că e. Am băut o sticlă la 330 şi nu mi-a plăcut de la prima gură până la ultima. Da’ de ce am băut-o? Păi ce nu fac eu pentru cercetare, mă sacrific. Am zis că poate-şi schimbă gustul. Da’ când să-ncerc şi cu o a doua sticlă, am zis lasă.

Cică 5.9% alcool. Dacă spun ei…

Gustul e ciudat: amară nu e, deci hamei puţin, iei o gură şi parcă zici c-ai băut nişte sare de lămâie pusă-ntr-un pahar cu apă minerală. Nu ştiu, e părerea mea.

Prefer tot un Beck’s rece.